Traseu spre Cabana Garofita și Poiana Tamasel, de la Cabana Cascoe. Muntii Piatra Craiului

24.07.2017
Buna ziua. Au trecut doar doua zile de la aventura mea pe traseul triunghi galben Podul peste Dambovita – bariera – poiana Tamas – Curmatura Foii.

Atentie! nu recomand acest traseu. Iata de ce:

Imediat ce treci de bariera, drumul forestier care apare pe harta este de fapt o portiune lata de maracini si alte buruieni, pe care rar zaresti marcajul, ceva mai des se observa marcaj rosu forestier.
Ajung intr-un loc unde acest inexistent drum forestier pare ca coteste la stanga si se infunda, urmand harta merg mai departe pe cursul apei. Burienile de statura unui om, copacii uscati si deseori cazuti, de o parte si de alta a rauletului, fac si mai dificila inaintarea. Marcajele sunt foarte rare, harta indica sa mergi pe stanga rauletului cand urci, dar observi de unde nu sunt marcaje pe dreapta acestuia. Intr-un final ajung in locul in care se afla un indicator pe care scrie ” Curmatura Foii 1h – salvamont Arges” zgariat se observa un desen de cap de mort, inscrisuri precum nu poteca, in engleza se disting chesti de aelasi gen. De aici se observa ca urmeaza o urcare ceva mai abrupta, dar si cativa copaci cu marcaj relativ vizibil. Ii dau bataie, iar de aici regret enorm acest pas.

Dupa nu mai putin de 30-40 de metri urcare, de la copacul unde cineva a inscriptionat Ioana, marcajul se pierde complet, nu mai exista. Am aflat pe propria piele si de ce, copacii mari au fost retezati, majoritatea ramasi la pamant, vegetatia foarte abundenta te blocheaza pur si simplu. Am fost nevoit sa ma catar pe copaci cazuti printre crengile lor uscate, sau sa merg pe sub ei, cu tot cu rucsacul meu de 18-20 kg. Am cazut de cel putin 50 de ori, ba intre copaci, de cateva ori imobilizat de vegetatia crescuta haotic, ori abordand mersul pe trunchiuri acestia cedau sub mine de putreziti ce sunt.
In 5 zile de cand eram pe munte aceasta urma sa fie ultima, dupa un traseu de creasta Turnu-Rosu – Plaiul Foii. Am ajuns pe acest marcaj pentru ca am mai pierdut o data marcajul de la Saua Lerescu , de unde am ales creasta si nu varianta usoara spre Cantonul Rudarita. Am gafat din cauza LIPSEI MARCAJULUI DUNGA ROASIE atat de mult incat am fost nevoit sa cobor la barajul lacului Pecineagu. De aici urmand alternativa coborare pana la traseul triunghi galben ce speram sa ma duca la Curmatura Foii.
Disperat, obosit, fara apa, tunete care se auzeau in departare, ma asez sa conspectez mapa, care pentru singura data in aceste zile o tineam in buzunarul lateral de picior al pantalonilor, numai ca dusa a fost, s-a pierdut prin tavalirile mele. Cu tot cu folia care continea toti timpii de sosire la diverse puncte de interes si sosiri pentru campare a celor 4 nopti petrecute in Fagaras. Fara mapa am ramas fara speranta de a mai putea inainta eram undeva sus, vedeam de acolo pe stanga o alta culme apropiata cu copaci uscati ici colo. Decid sa ma intorc dar dupa cateva cazaturi mult mai grave decat la urcare, cobor cu orice pret pana la raul care de pe dreapta mea stiam ca urma sa se uneasca cu un altul formandul pe cel care ma ducea la bariera. Odata ajuns la apa, decid ca nu mai vreau surprize, si urmez un sfat vechi cu orice pret cobor margand prin apa, cu barierele de rigoare formate din barazi cazuti, nu mai tin cont de ce ma zgarie, de flescaiala din bocanci, de alte cazaturi si nici macar nu realizez ca mai am rucsacul in spate, frica si nesiguranta detin controlul. Ajung la indicatorul cu inscriptii, realizez ca au trecut 2 1/2h de cand am fost acolo, ies dupa alte 20 minute cred la drumul mare, ma dezbrac de haine si ma clatesc in raul Dambovita, apoi realizez ca un izopren Broadstone albastru autogonflabil infasurat in bandana the trooper a ramas tribut acestui minunat loc, defrisat si parasit.

Am sa incerc sa fac tot posibilul ca acest traseu sa fie inchis, pana ca cineva sa se raneasca foarte grav.